All Day

De Anima – Gheorghe Fikl

Muzeul Național de Artă Timișoara

Muzeul Național de Artă Timișoara are plăcerea de a anunța găzduirea, în Sala Baroc, a expoziției „De Anima” semnată de Gheorghe Fikl, artist care s-a remarcat ca unul dintre cei mai importanți pictori contemporani români din ultimele trei decenii. „Expoziția împrumută faimosul titlu al tratatului lui Aristotel despre suflet. Pentru filosof, sufletul este un principiu al vieții și al mișcării ființelor vii. Un principiu vital, senzorial și intelectual. Elemente care ghidează și lucrările acestei expoziții unde corpul viu locuiește corpul construit, unde animalul și barocul, natura și cultura se întâlnesc în simbioze bizare. Gheorghe Fikl propune în această expoziție o

Absurdinia, după I.L. Caragiale, Urmuz, Tudor Arghezi și Matei Vișniec

Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Studio Uțu Strugari

Absurdinia leagă teatral patru secvențe – deja legate literar și spiritual – de pe traseul „absurdului” românesc având ca punct de plecare „Dă dămult, mai dă dămult”, pseudo-basmul parodic al lui I.L. Caragiale. Cu personajele sale ubu-iești, textul lui Caragiale mi se pare „contemporan” cu „Ubu rex ”, al lui Alfred Jarry, apărut în 1897, la câțiva ani după cel al scriitorului român. Urmuz este grefier și…. precursor al avangardelor secolului al XX-lea – dadaismul, suprarealismul, teatrul absurdului. Unele din textele lui circulau prin cafenele bucureștene încă de prin 1907 – 1908. Eugène Ionesco își va revendica ereditatea literară atât

Premieră: Șefele, de Werner Schwab

Teatrul German de Stat Timișoara

„Șefele” face parte din genul literar Anti-Heimat (anti-patrie). În tradiția stabilită de dramaturgi precum Nestroy si Horváth, Schwab explorează si deconstruiește concepte pe care se bazează statul, precum patriotismul, familia, religia și istoria, prin ochii a două pensionare si a prietenei lor mai tinere. Erna si Grete reflectă la greutățile prin care au trecut in viață și fantezează cum ar trebui sa iși poată permite să își petreacă bătrânețea după o viață întreagă de muncă. Între timp, Mariedl pare să privească adevărul în față, în ciuda filtrului religios prin care privește viata. Prin aceste destine individuale, „Șefele” prezintă modul în