Adevărul este, înainte de orice, o poveste despre minciună. Florian Zeller, autorul piesei, a ales să vorbească despre situații de viață cel mai adesea incomode, folosind instrumentele comediei, ale replicii scânteietoare și ale falselor clișee. Este o poveste foarte simplă despre un infidel într-o lume de infideli, despre un mincinos într-o lume de mincinoși. Personajul principal, pe cât de afemeiat, pe atât de guraliv, este obsedat – culmea – de adevăr. Dar e cam ca în viață: obsesia lui e de suprafață, iar cuvântul îl interesează mult mai mult decât semnificația, decât rolul, decât utilizările lui. Aventurile acestui mincinos pe

Am găsit undeva acest citat filozofic: „Viața ar fi mult mai simplă dacă binele și răul ar fi concepții fixe și absolute, însă deseori ne ciocnim de faptul că ceea ce pare a fi bine, în anumite circumstanțe este complet invers”. Mi se pare o caracterizare foarte potrivită pentru povestea de față. Florin Piersic jr Florin Piersic jr, se întoarce la tripla ipostază de dramaturg, regizor și interpret în comedia Romanian Psycho. Îndrăgitul actor al Teatrului Național construiește, cu inteligența, cu umorul și cu verva care îi sunt proprii, ceea ce se numește științific „safe space”, spațiul de siguranță al

El, un scriitor blazat, cu o istorie de iubiri mai mult sau mai puţin patetice, mai mult sau mai puţin puse sub semnul alienării, captiv de bunăvoie într-o căsnicie în care relaţia de bază este ura civilizată. Ea, tînără, inteligentă, sclipitoare, dar, în egală măsură, nesigură, prinsă într-o relaţie inconfortabilă, victimă a propriilor alegeri.Textul lui Ştefan Caraman surprinde un instantaneu oricînd posibil. Doi străini – un bărbat şi o femeie – într-un moment de tranzit, la propriu, intră, aproape întîmplător, unul în viaţa celuilalt. Aerul pseudo-autobiografic al textului face ca strategiile de atracţie şi respingere ale celor doi să devină

Actuală și azi, O SCRISOARE PIERDUTĂ, comedie de moravuri sociale și politice, cum a fost ea numită de critici, a fost scrisă Ion Luca Caragiale în anul 1884. Campanie electorală undeva, în provincie. Avocatul Nae Caţavencu vrea să fie ales cu orice chip, drept pentru care nu se sfieşte să îl şantajeze pe Tipătescu, tânărul prefect al judeţului, cu scrisoarea de amor pierdută de iubita lui, Zoe Trahanache, soţia şefului local al partidului, „prezident în numeroase comitete şi comiţii”. Zoe se foloseşte de toate argumentele să îşi convingă iubitul şi soţul să cedeze şantajului şi, deşi izbuteşte, politica „de la