Operă în patru acte Libretul: Arrigo Boito Întors victorios dintr-o bătălie pe mare, Otello devine victima ofițerului său, Iago, dornic să se răzbune pentru refuzul de a fi promovat la rangul militar pe care îl râvnea. Profitând de încredea lui Otello, reușește să îl convingă că soția lui, Desdemona, îl înșeală cu capitanul Cassio, inventând dovada vinovăției ei și hrănind apoi orgoliul și neîncrederea maurului prin indicii tulburătoare. Ura și ambiția îl fac pe Iago să persevereze în planurile lui, Otello este copleșit de gelozie, o insultă și disprețuieste public pe Desdemona, și în ciuda protestelor și a rugăminților ei,

Operetă în două acte Libretul: Ludwig Herzer, Fritz Löhner La 9 februarie 1923, Franz Lehár și libretistul său, Victor Léon, au prezentat la Theater an der Wien, opereta „Tunica galbenă”, o poveste de dragoste imposibilă, lipsită de happy-end, dintre o contesă austriacă și un prinț chinez. A fost urmată de „Clo-Clo” (1924), apoi de o serie de spectacole pentru publicul din Berlin - „Paganini” (1925), „Le Tzarevitch” (1928) și „Frédérique” (1928) -, ale căror partituri principale masculine vizau profilul vocal al celui mai în vogă tenor al timpului, Richard Tauber. În 1929, Lehár revine asupra temei exotice din „Tunica galbenă”,

Libretul: Theophile Gautier şi Jules Henri Saint - Georges Giselle este tragedia unui tinere țărănci, care tânjește după dragoste și dansează cu pasiune în lumea viselor ei. Îndrăgostită de Albert, un tânăr nobil cu o identitate ascunsă, și înșelată în așteptările ei, confruntată cu adevărul, dezvăluit de Hans, tânărul pădurar, care o iubește fără speranță, Giselle își pierde mințile și moare. Se alătură dansatoarelor fantomatice, alaiului de spirite ale tinerelor părăsite de iubiții lor, care îi cuprind în dansul lor fără odihnă, obligându-i să danseze până la moarte, pe cei care le-au înșelat. Dansul este cel care decide soarta fetei,