BEGIN:VCALENDAR
VERSION:2.0
PRODID:-//24TM.ro - ECPv6.11.2//NONSGML v1.0//EN
CALSCALE:GREGORIAN
METHOD:PUBLISH
X-ORIGINAL-URL:https://24tm.infinhost.net
X-WR-CALDESC:Events for 24TM.ro
REFRESH-INTERVAL;VALUE=DURATION:PT1H
X-Robots-Tag:noindex
X-PUBLISHED-TTL:PT1H
BEGIN:VTIMEZONE
TZID:Europe/Helsinki
BEGIN:DAYLIGHT
TZOFFSETFROM:+0200
TZOFFSETTO:+0300
TZNAME:EEST
DTSTART:20250330T010000
END:DAYLIGHT
BEGIN:STANDARD
TZOFFSETFROM:+0300
TZOFFSETTO:+0200
TZNAME:EET
DTSTART:20251026T010000
END:STANDARD
END:VTIMEZONE
BEGIN:VEVENT
DTSTART;TZID=Europe/Helsinki:20250307T190000
DTEND;TZID=Europe/Helsinki:20250307T190000
DTSTAMP:20260413T215050
CREATED:20250221T111023Z
LAST-MODIFIED:20250221T111023Z
UID:10000031-1741374000-1741374000@24tm.infinhost.net
SUMMARY:Țara Surâsului\, de Franz Lehár
DESCRIPTION:Operetă în două acte\nLibretul: Ludwig Herzer\, Fritz Löhner \nLa 9 februarie 1923\, Franz Lehár și libretistul său\, Victor Léon\, au prezentat la Theater an der Wien\, opereta „Tunica galbenă”\, o poveste de dragoste imposibilă\, lipsită de happy-end\, dintre o contesă austriacă și un prinț chinez. A fost urmată de „Clo-Clo” (1924)\, apoi de o serie de spectacole pentru publicul din Berlin – „Paganini” (1925)\, „Le Tzarevitch” (1928) și „Frédérique” (1928) -\, ale căror partituri principale masculine vizau profilul vocal al celui mai în vogă tenor al timpului\, Richard Tauber. \nÎn 1929\, Lehár revine asupra temei exotice din „Tunica galbenă”\, le încredințează libretul lui Ludwig Herzer și Fritz Löhner-Beda și continuă astfel seria „operetelor Tauber” cu „Țara Surâsului”\, o partitură prin care a revoluționat genul de operetă\, stabilindu-și influența asupra creațiilor lui Leo Fall\, Emmerich Kálmán\, Robert Stolz și a omologilor lor francezi și americani. \nÎn rolul principal al „Țării Surâsului”\, Prințul Sou-Chong\, Tauber a triumfat la Viena\, la 19 octombrie 1929\, la Berlin\, în 1936\, și a continuat cu o serie de 438 de reprezentații\, înainte de a cuceri Londra\, New-Yorkul și Parisul. \nÎn „Țara Surâsului”\, Lehár continuă seria subiectelor de inspirație orientală\, atât de apreciate de creatorii timpului – Mikado (Arthur Sullivan)\, Iris (Pietro Mascagni)\, Madame Buterfly și Turandot (Giacomo Puccini) – împărtășind mai ales cu acesta din urmă o adevărată pasiune pentru China\, pentru istoria\, civilizația și cultura ei. (Puccini a asistat la o reprezentație a „Tunicii galbene” la Viena\, în 1923\, și i-a trimis lui Lehár schițele primului act din Turandot. La rândul său\, Lehár a asistat la premiera postumă a operei prietenului său\, cu doi ani înainte de „Țara Surâsului”.) \nLisa\, excentrică fiică a contelui Lichtenfels este curtată cu ardoare de ofițerul Gustav von Pottensstein\, însă gândurile ei se îndreaptă către ambasadorul chinez la Viena\, prințul Sou-Chong. Învățat de la o vârstă fragedă să își reprime dorințele și impulsurile\, mereu ascuns în spatele unui surâs oriental autentic\, acesta cedează încurajărilor ei și îi mărturisește la rândul său\, că o iubește. \nÎncepută la Viena\, în anul 1912\, povestea de dragoste continuă în China Imperială. Lisa devine soția lui Sou-Chong și locuiește în palatul acestuia din Pekin. În noua sa poziție de prim-ministru\, Sou-Chong nu este însă altceva decât un supus al statului\, înrădăcinat în ceremonial și în gândirea ierarhică\, iar Lisa se confruntă cu realitatea unei alte culturi\, la care este incapabilă să se adapteze. Tradiția îi pretinde lui Sou-Chong să se căsătorească cu patru prințese manciuriene\, care îi sunt destinate\, un protocol care alterează rapid și iremediabil sentimentele lor. Iar când prințul își afirmă drepturile orientale față de ea\, Lisa se simte prizoniera lui și se hotărește să-l părăsească. Îi vor fi alături Mi\, sora prințului Sou Chong\, și Gustav von Pottenstein\, care din dragoste pentru Lisa\, a urmat-o la Pekin\, ca atașat militar. Trist\, sub masca unui surâs ca de sfinx\, Sou-Chong îi oferă Lisei libertatea. „Uită-te la fața mea\, nu plâng”\, o atenționează Sou-Chong pe Mi\, subliniind esențialul unei culturi\, în care viața se supune tradiției și ritualurilor\, iar obiceiul\, trebuie respectat. „Continuați să zâmbiți\, rămâneți mereu veseli”\, cântă prințul Sou-Chong în introducerea operetei „Țara Surâsului”! Un îndemn care străbate partitura\, de la începutul până la sfârșitul ei… \nFinalul resemnat și dramaturgia bazată pe logica renunțării au contribuit semnificativ la succesul acestei operete\, pentru a cărei notă melancolică Lehár se justifică în Neue Wiener Journal (1929): „Starea de spirit a publicului de astăzi face posibilă emanciparea operetei\, a ei însăși\, de plăsmuirea finalului fericit. Compozitorul poate trece de la operetă la operă și nu mai trebuie să se teamă de o expresie muzicală complexă.” Cu gândul la opera secolului în care a trăit\, pe care a adorat-o de-a lungul întregii sale vieți\, Lehár și-a caracterizat partitura ca pe o „operetă romantică în trei acte”. Iar apropierea ei de opera-comică\, precum și anvergura simfonică a orchestrației sale\, în care se simte spiritul lui Giacomo Puccini\, Richard Strauss\, Richard Wagner\, Claude Debussy sau chiar al lui Gustav Mahler\, sunt evidente. \nIncompatibilitatea dintre culturi și ideologii îi oferă lui Lehár material suficient pentru o abordare plină de diplomație a resurselor sonore\, bagajului lexical tradițional al actului I\, opunându-i în celelalte două acte\, un material muzical cu inserții orientale. \nCa peisajist și colorist\, Lehár ilustrează la fel de clar Viena și Pekinul\, interioarele sau împrejurimile lor\, își apropie partitura de structura unei piese de teatru și focalizează întreaga atenție asupra unei melodii centrale\, cu alură de șlagăr\, pe care o dedică vocii de tenor. „Dein ist mein ganzes Herz ” („Tu ești iubirea mea”)\, va fi însoțită și de alte arii și duete pătimașe și temperamentale\, componente ale unei muzici care descrie cu profundă onestitate dorințele\, visele\, utopiile\, iar în finalul ei\, abandonul\, renunțarea\, resemnarea celor care i-au făcut atât de credibilă povestea… \nConducerea muzicală: SZABOLCS HERMANN \nRegia artistică: MARINA EMANDI TIRON \nScenografia: GETA MEDINSKI \nConcert maeştri: OVIDIU RUSU\, CORINA MURGU \nMaestru de cor: LAURA MARE \nCoregrafia: CARMEN COJOCARU \nMaeștri de balet: OVIDIU MATEI IANCU\, MANUELA ARDELEAN\, ALIN RADU \nPrințul Sou Chong CRISTIAN BĂLĂȘESCU \nContele Ferdinand Lichtenfels LEONARD IVAN \nLisa NARCISA BRUMAR \nContele Gustav von Pottenstein DARIUS GRUIȚĂ \nMi CRISTINA VLAICU \nTschang GELU DOBREA \nEcbathana MIRCEA DAN PETCU \nGeneralul MIHAI PRELIPCIAN \nDoamna Hardegg DIANA CHIRILĂ \nTashi MUGUREL CHIRILĂ \nUn valet OCTAVIAN LUȘCĂ \nFini ANA MARIA STĂNOIA \nVali DAIANA VINARS \nToni GEORGIANA NECȘA \nSoliştii baletului: ANDREEA MIREA\, ANTONIN FARAUT \nCorul\, orchestra şi ansamblul de balet ale Operei Naţionale Române Timişoara \nRegia tehnică: Hellen GANSER \nPregătirea muzicală: Angela BALICI\, Rareş PĂLTINEANU\, Leonard BONEA\, Irina BELEA \nSufleur: Eugenia GYURIS \nSpectacol interpretat în limba română \nSpectacolul are o pauză \nVârsta recomandată: 6+ \nDirecțiunea Operei Naționale Române Timișoara își rezervă dreptul de a modifica programul prezentat.
URL:https://24tm.infinhost.net/event/tara-surasului-de-franz-lehar/
LOCATION:Opera Națională Română Timișoara
CATEGORIES:General
ATTACH;FMTTYPE=image/jpeg:https://24tm.infinhost.net/wp-content/uploads/2025/02/ORT-Tara-surasului.jpg
END:VEVENT
END:VCALENDAR