Exod, de Marius Ivaškevičius

Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Sala Mare

traducerea Raluca Rădulescu Celebrul regizor Oskaras Koršunovas montează pentru prima dată în România, la Teatrul Național din Timișoara. Regizorul lituanian Oskaras Koršunovas este o voce puternică în regia mondială de teatru, prin codul său estetic unic și prin limbajul teatral identitar, cu care abordează teme esențiale pentru societate. Teatrul lui este un teatru al revoltei, al schimbării, un teatru de atitudine, profund și răvășitor. Cariera lui Oskaras Koršunovas este marcată de peste 40 de distincții care i-au fost decernate de teatre și festivaluri din întreaga lume. EXOD își extrage seva dintr-o realitate care modelează societatea contemporană: emigrația. Spectacolul spune povestea

Exod, de Marius Ivaškevičius

Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Sala Mare

traducerea Raluca Rădulescu Celebrul regizor Oskaras Koršunovas montează pentru prima dată în România, la Teatrul Național din Timișoara. Regizorul lituanian Oskaras Koršunovas este o voce puternică în regia mondială de teatru, prin codul său estetic unic și prin limbajul teatral identitar, cu care abordează teme esențiale pentru societate. Teatrul lui este un teatru al revoltei, al schimbării, un teatru de atitudine, profund și răvășitor. Cariera lui Oskaras Koršunovas este marcată de peste 40 de distincții care i-au fost decernate de teatre și festivaluri din întreaga lume. EXOD își extrage seva dintr-o realitate care modelează societatea contemporană: emigrația. Spectacolul spune povestea

Richard al III-lea, de W. Shakespeare

Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Sala Mare

Richard al III-lea de W. Shakespeare este un monumental și pasionant studiu de caz al răului, dar și o demonstrație că singur, un monstru nu are putere; ceea ce îi dă forța de a vicia o întreagă societate este alinierea lașă a „omului obișnuit”, a „supușilor stăpânirii” în spatele unui personaj toxic, detestabil. Alimentate de mica și de marea delațiune, de manipularea exersată în toate formele ei – de la șantaj la cointeresare, crescute de mersul alături de adevăr și de confuzie, semințele răului rodesc și se întind ca vrejul de fasole din poveste, cuprind și sufocă oameni, țări, sisteme

De Bergerac. Fantasmele lui Cyrano, de Michele Santeramo

Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Sala Mare

De Bergerac. Fantasmele lui Cyrano este o savuroasă și, totodată, o profundă formulă de introspecție, dar și o pledoarie pentru asumarea propriului destin. Pornind de la una dintre cele mai tulburătoare povești de dragoste din literatura universală, Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand, piesa dramaturgului italian Michele Santeramo este o pledoarie pentru alegeri bazate pe propriile valori intelectuale și spirituale. Povestea unui Cyrano care are convingerea că dragostea, educația și cultura sunt instrumentele cu ajutorul cărora oamenii vor putea să își determine singuri viitorul, așa cum și el alege un viitor diferit de cel pe care i l-a trasat autorul

Durerea fantomă, de Vasili Sigarev

Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Sala Mare

Un depou infernal, capcană pentru minte și suflet – acesta este locul în care Olga se întoarce mereu și mereu în căutarea soțului ei, singurul martor și singura legătură cu sinele ei pierdut. DUREREA FANTOMĂ este, cumva, ca și când un Hyeronimus Bosch al timpurilor noastre ar fi pictat universul cenușiu al marginii de oraș, al sărăciei, al sufletelor strâmbate grotesc. Dar Sigarev vede umanitatea dincolo de oroare, vede tandrețea dincolo de bestialitate, vede speranța dincolo de decădere, vede liniștea dincolo de coșmar. În acest depou infernal, cei doi paznici ai săi – unul la intrarea spre iad, celălalt la

Hamlet, după W. Shakespeare

Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Sala Mare

Hamlet trăiește și moare printre noi. Danemarca este peste tot. Distanța dintre spațiul interior al unui om liber și mediocritatea gregară este la fel de mare acum, ca și atunci. Un spirit înalt și o societate defectă nu pot – cum nu au putut și cum nu vor putea vreodată – coexista. Este o luptă inegală, dar necesară. Evoluția, șansa umanității se construiește pe aparenta înfrângere a tuturor acelor Hamlet pentru care adevărul, principiile și exercițiul libertății reduc compromisul și meschinăria la dimensiunea unui vârf de spadă. Și pentru că „Oamenii sunt încă frumoși”, acestui Hamlet al anului 2016 îi

Sunt o babă comunistă

Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Sala Mare

La 30 de ani după căderea lui Ceaușescu încă mai există nostalgici, încă mai există persoane care, în ciuda dificultăților prin care treceau „pe vremuri”, consideră că atunci o duceau mai bine. Comunismul rămâne o perioadă definitorie pentru România. Venit în continuarea cărții lui Dan Lungu, spectacolul SUNT O BABĂ COMUNISTĂ, pus în scenă de Teatrul Național, o aduce pe Emilia Apostoae în noul deceniu. Ea este deja „celebra babă comunistă”, datorită cărții în care apare, și este pusă în ipostaza de a-și apăra convingerile public, la televizor, la o oră de maximă audiență. Căci noua lume a secolului XXI

O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale

Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Sala Mare

Actuală și azi, O SCRISOARE PIERDUTĂ, comedie de moravuri sociale și politice, cum a fost ea numită de critici, a fost scrisă Ion Luca Caragiale în anul 1884. Campanie electorală undeva, în provincie. Avocatul Nae Caţavencu vrea să fie ales cu orice chip, drept pentru care nu se sfieşte să îl şantajeze pe Tipătescu, tânărul prefect al judeţului, cu scrisoarea de amor pierdută de iubita lui, Zoe Trahanache, soţia şefului local al partidului, „prezident în numeroase comitete şi comiţii”. Zoe se foloseşte de toate argumentele să îşi convingă iubitul şi soţul să cedeze şantajului şi, deşi izbuteşte, politica „de la

Romanian Psycho

Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Sala Mare

Am găsit undeva acest citat filozofic: „Viața ar fi mult mai simplă dacă binele și răul ar fi concepții fixe și absolute, însă deseori ne ciocnim de faptul că ceea ce pare a fi bine, în anumite circumstanțe este complet invers”. Mi se pare o caracterizare foarte potrivită pentru povestea de față. Florin Piersic jr Florin Piersic jr, se întoarce la tripla ipostază de dramaturg, regizor și interpret în comedia Romanian Psycho. Îndrăgitul actor al Teatrului Național construiește, cu inteligența, cu umorul și cu verva care îi sunt proprii, ceea ce se numește științific „safe space”, spațiul de siguranță al

Don Juan, scenariu de Ion-Ardeal Ieremia, după o idee de Max Frisch

Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Sala Mare

Don Juan este unul dintre cele mai faimoase personaje ale culturii europene, fie că vorbim de literatură, arte plastice sau muzică. De aproape 400 de ani, povestea legendarului cuceritor este spusă și repetată. Bărbaţi din toată lumea îi sunt asemuiţi. Sunt cercetători care afirmă că Don Juan este un caracter ficţional ce conturează o anumită tipologie umană. Libertinul. Cucereşte femeile, se luptă cu pretendenţii sau cu taţii lor până la moarte. Don Juan-ul lui Max Frisch același erou tradițional, dar privit dintr-un cu totul alt unghi, neașteptat. Cum surprinzătoare e și viziunea regizorului Ion Ardeal Ieremia de a distribui în

Adevărul, de Florian Zeller

Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Sala Mare

Adevărul este, înainte de orice, o poveste despre minciună. Florian Zeller, autorul piesei, a ales să vorbească despre situații de viață cel mai adesea incomode, folosind instrumentele comediei, ale replicii scânteietoare și ale falselor clișee. Este o poveste foarte simplă despre un infidel într-o lume de infideli, despre un mincinos într-o lume de mincinoși. Personajul principal, pe cât de afemeiat, pe atât de guraliv, este obsedat – culmea – de adevăr. Dar e cam ca în viață: obsesia lui e de suprafață, iar cuvântul îl interesează mult mai mult decât semnificația, decât rolul, decât utilizările lui. Aventurile acestui mincinos pe