Underground FM

Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Studio Uțu Strugari

Underground FM este radiografia comică și cam sarcastică a unei lumi din care facem cu toții parte. Caustice și amuzante, familiare și neconformiste, personajele interpretate de tânărul actor Darie Doklean, câștigător al premiului pentru cel mai bun actor la Gala Tânărului Actor HOP 2024, compun în această adaptare după Eric Bogosian un caleidoscop de imagini pe cât de distorsionate, pe atât de exacte și de ușor de recunoscut. După cum afirmă realizatorul conceptului, Claudiu Dogaru, „fiecare personaj oferă o privire în complexitatea dorințelor umane, a limitelor morale și existențiale ale individului, într-o lume obsedată de plăceri efemere și iluzii”. One

O literă în oglindă

Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Studio Uțu Strugari

Nominalizat în 1979, la propunea poetului suprarealist Arthur Lundkvist (Suedia), la premiul Nobel pentru literatură, Nichita Stănescu rămâne, dincolo de orice dihotomie literară sau biografică, un mare poet, marele poet român al secolului al XX-lea. Versurile sale sunt formatoare de limbă română, creatoare a celor mai profunde – și a celor mai înalte – forme de expresie ale spiritului. Teatrul Național din Timișoara redesenează profilul poetic al lui Nichita Stănescu în spectacolul O LITERĂ ÎN OGLINDĂ de Doru Iosif. Pentru o seară, Doru Iosif, el însuși poet și muzician, își va ghida publicul într-o incursiune tandră, luminoasă prin universul poetic

Breaking news, un scenariu de Mihaela Lichiardopol după I. L. Caragiale

Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Studio Uțu Strugari

Pentru că anul acesta s-au împlinit 170 de ani de la nașterea marelui scriitor, Teatrul Național din Timișoara încheie anul 2022 cu încă o reverență adusă lui Caragiale, în cadrul programului CelebrART. Astfel, vineri, 20 decembrie, de la ora 19, la Studio UȚU are loc premiera spectacolului BREAKING NEWS, un scenariu semnat de Mihaela Lichiardopol. Regizoarea Teatrului Național a concentrat decupajele din proza lui Caragiale în jurul unui subiect care – la fel ca majoritatea „țintelor” umorului lui Caragiale – nu s-a perimat și nici nu s-a rafinat prea mult în ultimul veac: mass-media. Regizoarea subliniază, în siajul lui Caragiale,

Absurdinia, după I.L. Caragiale, Urmuz, Tudor Arghezi și Matei Vișniec

Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Studio Uțu Strugari

Absurdinia leagă teatral patru secvențe – deja legate literar și spiritual – de pe traseul „absurdului” românesc având ca punct de plecare „Dă dămult, mai dă dămult”, pseudo-basmul parodic al lui I.L. Caragiale. Cu personajele sale ubu-iești, textul lui Caragiale mi se pare „contemporan” cu „Ubu rex ”, al lui Alfred Jarry, apărut în 1897, la câțiva ani după cel al scriitorului român. Urmuz este grefier și…. precursor al avangardelor secolului al XX-lea – dadaismul, suprarealismul, teatrul absurdului. Unele din textele lui circulau prin cafenele bucureștene încă de prin 1907 – 1908. Eugène Ionesco își va revendica ereditatea literară atât

Amintiri din epoca de școală

Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Studio Uțu Strugari

Amintiri din epoca de școală rămâne – dincolo de o incursiune în universul școlar văzut prin ochi de copil, dar analizat cu luciditatea documentaristului de calibru – o fermecătoare poveste despre memorie. Mihaela Michailov lucrează cu memoria într-un fel de familiaritate tandră, imposibil de confundat cu lipsa de rigoare, o familiaritate care devine imediat disponibilă celui care intră în contact cu ea, fie actor, fie regizor, fie – desigur – spectator. Distribuția: Alina Spiridon, Darius Zet Regia artistică: Ion – Ardeal Ieremia Scenografia: Inocențiu Ieremia Sound design: Horea Crișovan Regizor tehnic: Anca Marinca Operator lumini: Costinel Asproiu Operatori sunet: Peter

Aeroport, de Ștefan Caraman

Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Studio Uțu Strugari

El, un scriitor blazat, cu o istorie de iubiri mai mult sau mai puţin patetice, mai mult sau mai puţin puse sub semnul alienării, captiv de bunăvoie într-o căsnicie în care relaţia de bază este ura civilizată. Ea, tînără, inteligentă, sclipitoare, dar, în egală măsură, nesigură, prinsă într-o relaţie inconfortabilă, victimă a propriilor alegeri.Textul lui Ştefan Caraman surprinde un instantaneu oricînd posibil. Doi străini – un bărbat şi o femeie – într-un moment de tranzit, la propriu, intră, aproape întîmplător, unul în viaţa celuilalt. Aerul pseudo-autobiografic al textului face ca strategiile de atracţie şi respingere ale celor doi să devină